Află cum să ajungi să iubești sportul și mișcarea!

Mai mult ca sigur că pe lista ta de promisiuni făcute sieși de Anul Nou s-au aflat și angajamente de genul „Voi face mai multă mișcare” sau  „Voi (re)începe să merg la sală”. Dar de la a spune până la a face este cale lungă și cu toții știm teoria, în timp ce practica ne omoară… Se pare însă că știința te poate ajuta să începi să iubești sportul și, automat, să te simți mult mai bine în corpul tău pe zi ce trece.

De ce ți-e atât de greu să faci sport

Sigur ai o cunoștință pasionată de mersul la sală, care își duce copilul la grădiniță și apoi face 45 de minute de antrenament de 3 ori/săptămână, îți povestește cât de energizată se simte de fiecare dată (deși este trează de la ora 06:00) și te face să te întrebi cum de ea poate și tu nu. Ei bine, nu mulți dintre noi iubesc mișcarea în mod natural: știm că este sănătos să faci sport, dar nu îl considerăm ceva distractiv. Din punctul de vedere al evoluției, ar trebui să fie invers: strămoșii noștri depindeau (pentru supraviețuire) de cât de repede alergau, dacă știau sau nu să înoate și de abilitatea de a ridica greutăți – toate acestea le-au conferit un avantaj pe scara evoluției.

Dar, în timp ce selecția naturală ne-a dezvoltat corpurile pentru mișcare eficientă (degete scurte, ușor de stabilizat; acumularea și eliberarea de energie prin tendonul lui Ahile; gât care menține capul nemișcat în timpul alergării), creierul uman s-a dezvoltat pentru a ne semnaliza pierderea inutilă de energie. În evoluția umană, lipsa caloriilor din alimentația zilnică era ceva comun (unii vânători-culegători consumau doar 2.200 kcal/zi, conform specialiștilor), iar indivizii care pierdeau masa musculară inutil (făcând mișcare când nu era necesar) nu ar fi fost deloc avantajați, dimpotrivă.

Perspectiva evoluționistă însă nu ne mulțumește pe deplin, adeseori fiind nevoie să intrăm în profunzimi științifice pentru a ne da seama de ce nu ne putem motiva la fel de bine ca alții în a face activitate fizică. În mod clar, unii dintre noi sunt mai puțin sportivi decât alții – iar unii indivizi neatletici s-au născut, pur și simplu, așa. Studiile pe gemeni, de pildă, sugerează că aproximativ jumătate din diferența de activitate fizică în rândul oamenilor este probabil moștenită. Cercetătorii fac progrese în identificarea anumitor gene care pot influența modul în care răspundem la efortul fizic. Au identificat, printre altele, unele dintre genele responsabile de variația receptorilor beta-agonisti din plămâni. Felul în care reacționează plămânii și inima la exerciții fizice intense depinde, în parte, de acești receptori.

Explicațiile genetice pentru comportamente legate de exercițiile fizice merg, însă, doar până la un punct. Multe alte influențe intră în joc: familie, vecinătate, atitudini culturale, ccontext social și istoric, stare psihologică, diverse patologii, etc. Cercetările au arătat, nu în mod surprinzător, că, de exemplu, copiii activi au de obicei părinți care i-au încurajat să fie așa.

Există, desigur, și o perspectivă psihologică – se pare, de exemplu, că anumite traume din copilărie legate de sport, mișcare sau orice alt tip de activitate fizică ar putea să pună bariere în prezent în automotivarea pentru exercițiu. O remarcă răutăcioasă privind corpul tău sau un costum neadecvat care a stârnit râsul la ora de sport, ori poate imposibilitatea de a atinge standardele impuse de ceilalți cu privire la potențialul tău activ și-au pus amprenta asupra subconstientului tău în așa măsură încât refuzi să te implici în activități care te-ar transporta cumva în același univers trecut.

Vestea bună este însă că, treptat, putem traversa toate aceste obstacole. Prin perseverență, cu pași mici, reușim să ne autodepășim și să ne vindecăm rănile, să ne modulăm expresiile genelor și să ne ridicăm deasupra mediului neprielnic activității fizice.

Un truc ce te ajută să iubești mișcarea

Pasul 1: Ca să te apuci de sport, așa cum ți-ai promis pe 1 ianuarie și să nu abandonezi ideea extrem de rapid, încearcă să te asiguri – în primul rând – că ești pregătit/ă fizic și psihic pentru asta: că nu ai nicio afecțiune care să interzică anumite tipuri de sport, că ai încredere in tine, că cei din jur te încurajează și că practici un sport care iți place.

Pasul 2: fă-ți un plan de atac – fixează în ce zile și la ce ore e cel mai bine pentru tine să faci sport și ține-te de ele; poți alege tipul de mișcare care îți place cel mai mult; începe cu 10 minute/zi și crește treptat durata, până ajungi la cel puțin 30 de minute/zi. Te-ar ajuta mult să împarți acest efort fizic cu cineva: mergi la sală alături de o prietenă, vă veți încuraja și motiva reciproc în lunile care urmează.

Evident, dacă nu știi nici să înoți, nici să mergi cu bicicleta, iar ideea de a alerga în parc dimineața sau seara ți se pare la fel de imposibilă ca mersul la sală, atunci este timpul să reevaluezi situația și să mizezi pe ceea ce specialiștii numesc „a pune ispitele la pachet”. Metoda presupune combinarea unui comportament dorit și plăcut cu un comportament care nu iți face plăcere, cu restricționarea celui dintâi.

Cu alte cuvinte, dacă ți-ai impune să asculți muzica preferată sau audiobook-uri doar în timp ce faci mișcare în casă, alergi prin parc sau pe bandă, la sală, atunci asta te va determina să aștepți cu nerăbadare cele 45 de minute de jogging, de exemplu, pentru că – odată cu sportul – vei primi o recompensă imediată și plăcută, care te va încuraja să menții acest comportament sănătos pe timp îndelungat. Astfel, creierul tău va învăța, în timp și pe termen lung, să asocieze mișcarea cu plăcerea imediată.

Poți folosi aceeași metodă de „a pune ispitele la pachet” și pentru alte activități care nu iți fac plăcere: ascultă albumul preferat în timp ce speli vasele sau bea un smoothie in timp ce faci tabelul cu bugetul lunar, de exemplu!

Nu e cel mai ușor lucru din lume dar, mai important, cu siguranță nu e cel mai greu, iar cu pași mici încep toate drumurile mari. Fă să-ți fie zi de zi mai bine!